Amintiri reamintite

Am fost astazi la casa bunicilor. Cautam carti sa imi iau la plaja si am gasit un jurnal de-al meu pe care am inceput sa il citesc. Nu e foarte vechi, se pare ca ma hotarasem eu de pe 01.01.2000 sa imi scriu memoriile zilnic. Sper sa nu fi scris prea mult timp ca eu vad ca pana si pe mine reusesc sa ma plictisesc.
Citesc si descopar poezii de care nu imi vine sa cred ca le-am scris eu, ganduri de care ma rusinez sau cugetari care ma ajuta sa imi formez profilul de "copilita fara minte" la cei 16 ani pe care ii aveam atunci. Frumos e ca in perioada aceea mi se schimba viata radical, desi atunci nu imi dadeam seama.
Citesc cum ma bucuram cand "aveam voie" sa ies din curte pana la magazin, cand vedeam pe strada cate un vecin de care eram amorezata in secret, cum am luat cea mai mare nota din clasa la mate si nu ma asteptam.
Rad de intamplarile placute si comice prin care treceam zilele respective, plang pentru ca am surprins si moartea bunicii in zilele scrise, apoi rad la randuri de genul "bunica e bolnava dar tot are draci in ea" si nu-mi vine sa cred cat de copil eram.
Unele intamplari mi le amintesc foarte clar, altele vag, iar unele nici nu le tin minte. Relatari de la scoala cu farse facute sau care mi s-au facut, se pare ca atunci fumam, etc.
Mi-am amintit cu placere de un vecin cu care acum abia ma mai salut pe strada. In jurnal scrie ca devenisem prieteni foarte buni o perioada si eu aproape uitasem. Relatez chiar confesiuni ale sale despre el pe care nu le tineam minte deloc. Eu stiam doar ca stateam mult mai tarziu decat altii afara si me spuneam bancuri. Mai am notate nume de alti amici pe care nici macar nu mi-i amintesc.
Parca nici nu as fi fost eu, asa de departe mi se pare acum viata de atunci. Sunt totusi aproape 10 ani :)
Ma bucura ca sunt relatari de cand inca aveam toata familia mea in viata chit ca apoi au inceput sa plece unul cate unul chiar din paginile jurnalului. Pacat ca de sora mea totusi nu am mentionat inca nimic dar ma duc sa mai citesc cateva pagini.
Si neaparat voi incerca sa iau legatura cu vecinul :)

Trec ani

Te privesc prin prisma rabdarii.
Trec ani.
Te privesc prin prisma uitarii.

Sa suferi incert numind-o "iubire"!
Trec ani...
Si se scad din propria-ti nemurire.

Sut dupa sut in fundu-ti se-aseaza.
Trec ani.
Pana si-un zambet ajunge o ceata.

Trec ani si viata-ti isi prinde contur
Ai primit si iubirea fara cusur.
Trec ani.
E sfarsitul, putin a ramas!
Si balanta-i la zero in ultimul ceas.

lma pigs!

La multi ani tuturor barbatilor! In sfarsit vi s-a facut si voua zi! Si in loc sa va bucurati, 90% exclamati un "mda whatever" de parca vrea cineva ceva de la voi cand va felicita lumea. Pai cum sa nu aleg asa un titlu?

Lectia mea de viata

Bunica ne spunea cand eram mici si ne purtam urat cu ea [mai ales eu]: "fiti cuminti si purtati-va frumos ca o sa vedeti voi cand nu o sa mai fiu". Asa e, nu pretuiesti ceea ce ai pana nu ajungi sa nu mai ai.
Imi amintesc cu un junghi de parintii mei cu care nu am avut tocmai cea mai buna relatie dar oricat de rea mi se parea atunci situatia, mi-e tare dor sa mai fiu din nou cu ei. Cu mintea mea de acum ar fi fost poate mai bine dar totusi nu stiu. Probabil daca ii mai aveam inca, tot nu i-as fi pretuit. Acum uitandu-ma in urma imi dau seama ca datorita restrictiilor lor si a felului cum m-au crescut am ajuns azi ceea ce sunt si poate altfel as fi ajuns cine stie cum si unde - daca as mai fi ajuns. Lectiile de viata te invata si ele dar baza e educatia din familie, iar cu ea la bord stii sa alegi ce e bun si ce e rau, sa faci diferenta si sa iti stabilesti propriile limite. Limitele mele sunt ceva mai jos de limita normala, recunosc, tot timpul mi-a placut sa fiu la extreme, dar am stiut sa ma opresc fix inainte de a da in altceva si lor trebuie sa le multumesc. Si ce imi vine in minte acum dupa mai bine de 3 ani de cand ei nu mai sunt? Imi vine un singur gand: de-as fi eu in stare sa imi educ copiii astfel cum m-au educat ei pe mine, astfel incat sa iasa cel mult la fel de rai ca mine. Oricat as fi zis eu - si cred ca toti spunem - ca "eu nu o sa fiu ca voi, eu o sa las copilul meu sa faca si aia si aia si etc", acum imi dorec sa reusesc sa fiu ca ei. :)
Sunt multe persoanele de la care am avut multe de invatat si pe care le pretuiesc acum mai mult decat atunci cand le-am avut in viata mea, chit ca acum mai sunt in viata sau nu.
Cum sa facem sa pretuim ce avem ACUM? Cum sa stim sa ne purtam ACUM? Nu se poate, nu exista nici o solutie concreta cu sanse de reusita. Putem incerca doar sa impacam si capra si varza, sa ne purtam la limita decentei cu toata lumea asa incat sa nu suparam pe nimeni, sa ne ghidam dupa regula "ce tie nu-ti place altuia nu-i face" si sa incercam sa ne modelam comportamentul in jurul ideii de a merge pe strada fara sa iti fie rusine de ceva, a avea constiinta impacata si a nu regreta nici o decizie din viata ta. Astfel atunci cand persoanele nu vor mai fi, vom putea sa spunem ca macar nu le-am deranjat mai mult decat ar fi fost nevoie si ca le-am pretuit totusi cat au fost langa noi, iar pentru cele care pleca de langa noi dar sunt inca in viata, ca macar am facut tot ce ne-a fost cu putinta pentru relatia respectiva.

Tot ce e frumos nu dureaza mult

Si totusi de data asta a durat mai bine de 2 ore. Fara cuvinte. Nu se compara cu niciuna din experientele copilariei mele. Ce m-a mirat cel mai mult a fost ca dupa 2 ore de zbintuiala membrii Vama stateau la pozat ca in vitrina nu ca altii care fug rapid prin spate. And I've got my picture cu Tudor .. In memoria tineretii mele. Pacat ca era lume multa ca mi-ar fi placut sa fac o poza mai deosebita sa se cunoasca ca numai eu puteam sa fac asta ... Dar cred ca nu ar fi stat el sa-l ridic in brate oricat de mare as fi eu. Sau poate I-ar fi placut ideea ciudata :) we'll never know.
Ei macar pe seara asta am avut o realizare: "dupa ani si ani" eu si Andrei Giurgia http://www.andreigiurgia.blogspot.com/ am reusit sa "ne cunoastem" pe viu iar iubita lui e o frumusete :) Iar daca nu era el sa imi spuna ca Tudor sta la pozat cu fanii nu aveam eu tupeu sa ies din banca mea si nu aveam poza cu idolul tineretii libertatii si de ce nu colegul de suferinta, nu?

Vama Veche - Concert 28-apr-09 Hypnotic - De ce?

Oi fi eu mai batrana si nu baba, dar imi permit sa spun ca am crescut ascultand Vama Veche. A fost primul album pe care chiar am dat bani si asta in a doua decada a anilor ‘90 cand traiam din alocatie. Tin minte ca nu era concert in Iasi in perioada aia fara sa fie si Vama Veche invitata - asa am aflat de ei. Ne adunam multi si mergeam, urlam ca nebunii versurile “rushinoase”, rageam de a doua zi nu puteam nici sa vorbim.
Nici nu ar trebui sa mai zic ca abia atunci “faceam ochi” spre lume si da-i munca de convingere cu parintii sa te lase la concert cu “toti golanii”, apoi vedeai ca trece de 11 si nu s-a terminat dar cu riscul de a-ti lua bataie stateai pana la sfarsit. Asa s-a legat gaska.
Apoi prima data la mare “fara parinti” unde ghici ce auzeai peste tot? Ce melodii stia toata lumea pe-de-rost? Si care era cea mai iubita? http://www.trilulilu.ro/djdandumitru/3a54d4012188c6
In mare pentru ca melodiile imi aduc aminte de toata lupta de “castigare a libertatii si a independentei” - granita de la copil la adult si nu exista o melodie a lor pe care sa nu o asociez cu un eveniment din viata mea si care sa nu imi confirme ca odata, delult, nu aveam nici o grija si ma distram cu adevarat.
Iar cum in timp Tudor a evoluat in functie parca de traierile fiecaruia dintre noi atingand si parti mai putin frumoase din viata, a ajuns sa cuprinda aproape toate trairile unui om in melodiile lui.
Cum naiba sa nu iti placa daca poti alege 3 piese prin care sa retraiesti una dupa alta instant emotii total diferite din viata ta?

Kiki iti indeplineste o dorinta

Pe site-ul meu preferat de astrologie, www.acvaria.com am gasit o chestie draguta care te ajuta sa iti identifici intai cea mai mare dorinta a ta si "kiki o va indeplini" Adevarata implinire a dorintei porneste de la faptul ca tu vei avea mai multa forta sa o faci sa devina realitate, te vei apuca serios si vei lucra in sensul asta, cu ajutorul autosugestiei si automotivarii, avand cele mai multe sanse sa se indeplineasca pentru ca acum crezi ca se va indeplini.

Am pus si eu o dorinta dar iar am scris mult si am facut-o pe kiki sa adoarma :P

Incearca si tu!

Despre 1 aprilie

De felul meu fac glume si bune si mai multe proaste iar de 1 aprilie nu fac din farse scopul meu in viata. Astazi totusi, la indrumarea unei recente cunostiinte am fost cooptata pentru a face o farsa unui amic comun. Trebuia sa sun sa il anunt ca daca nu se prezinta astazi sa semnam un contract nu il mai primesc si ii scot lucrurile in strada. Subsemnatul din pricina caruia s-a declansat tot nu a raspuns dar am ramas fixata pe farsa asteptand sa ma sune inapoi. Nici pana la ora asta nu a sunat, dar avand glumele in cap am inceput sa trimit diverse sms-uri la prieteni.
Mai jos aveti doar cazurile reusite cu brio.

Printre cele mai tari a fost cea facuta unui prieten din Vaslui cu care vorbisem recent sa trec pe la el. I-am dat sms din care rezulta ca sunt deja in orasul lui ca m-a trimis sora cu treaba pentru firma, si se ne intalnim azi daca e si el disponibil. Baiatul m-a sunat imediat inapoi si am vorbit. Eu i-am explicat ca am aflat abia azi dimineata ca vin incolo si nu am avut cum sa il anunt mai din timp, iar acum ori vin la el ori plec spre casa ca mi-am terminat treaba. El nu era in oras ci prins cu treburile lui undeva in apropierea orasului dar mi-a placut maxim reactia lui "vai de ce nu am zis", "cenzurat", "cenzurat", deja se gandea sa vina in oras sa imi dea chei sa stau pana vine el seara, etc, chiar se simtea ca ii pare rau ca nu se poate si nu stia cum sa faca, apoi eu am zis stai ca e 1 aprilie si e o gluma. Aproape m-a injurat si a zis ca ma prinde el cu revansa. :)

Cazul 2: Nume de cod GJ si MADALINA
Mesaj prietenei mele avocate "M-am certat urat de tot cu sora mea. Vreau sa deschid actiune de partaj la bloc. Poti sa ma reprezinti tu?", am primit raspuns rapid ca da dar am crezut ca s-a prins si de asta a zis da. Cunoscand inca o persoana in biroul respectiv mi-a venit ideea ca fac gluma mai mare si sa ii dau si ei mesaj: "Buna Mada. Probabil Gabi crede ca glumesc ca m-am certat cu Oana. Dar e adevarat... Pot sa stau la tine o saptamana? Platesc. Pup." Cea din urma mi-a raspuns imediat "hai la o cafea vin sa te iau in 20" si pana la urma ne-am intalnit si am stat de vorba. Bineinteles i-am zis ca e 1 aprilie cand a venit si a vazut ca sunt cu sora mea, si ca totul a fost o gluma, dar ea a fost foarte draguta sa imi spuna ca oricum m-ar fi primit si ca nu stia nici ea nici GJ cum sa faca sa ma impace cu sora mea :) Foarte dragute fetele astea doua :)
Cum GJ inca nu stia ca era o gluma, am sunat-o sa ii explic ca nu vreau sa ma duc la Madalina ca e prea multa lume si daca se poate sa ma primeasca ea. Saracuta fata deja se gandea cum sa se mute mai repede "Cu tot cu matza" ca sa vin eu in apartamentul ei... ea m-a tras de urechi mai tare ca am speriat-o rau ;))

Mesajul cu cearta si statul o saptamana la cineva i l-am mai dat unei prietene care m-a sunat sa imi spuna ca nu are cum sa ma tina, dar vroia sa ma intrebe cum ma simt si ce s-a intamplat deci m-a crezut ;))

Pana acum atat dar imediat sun la ala sa'l dau afara din spatiu! Mama lui!

Culca-te si nu mai citi aiurelile mele

Acest post e pentru o alta prietena buna de-a mea care in loc sa doarma da limbi la monitor acum citindu-mi aberatiile.
LA CULCARE!!!

Pentru adevarul dee_yei

Eram zilele trecute prin Dublin si am vazut pe jos 1Ron. Radeam cu o prietena care observase bancnota : o luam - n-o luam, chestia aia cu "vai ne vede lumea" etc. Eu spun ca nu ma deplasez pentru ca eu gasesc tot timpul bani pe jos. De cand ma stiu, de la 100lei vechi pana la cea mai mare suma gasita vreodata 200mii vechi in noaptea de Inviere in 2003. Ea s-a dus si i-a luat ca sa ii poarte noroc ca deh, banii gasiti aduc noroc.. Si eu zic "pai lasa ca eu tot gasesc tot timpul, cam o data la saptaman si ti se pare ca am noroc?" referindu-ma la faptul ca au trecut cam 3 ani de cand m-am despartit de "fostul" si inca nu am gasit pe nimeni demn sa ii ia locul sau evident daca am gasit pe cineva cat de cat bun, nu a fost interesat de mine [si fundul meu mare :D]. Prietena se uita cu o privire taioasa la mine si imi zice "si asta crezi ca nu e noroc?" iar atunci realizez si eu FRATE ce proasta sunt... in toate restul imi merge bine, nu am de ce ma plange, sormea e o bomboana si ma lasa sa "copilaresc" cum vreau eu avand ea grija de toate, prieteni am o carutza, de murit de foame nu mor - pacat mi-ar fi sa zic asta, si cand ma simt mai pe marginea prapastiei pe vre-un plan cum imi intinde Dumnezeu o mana si ma scoate din "cenzurat". Il simt aproape de mine in toate momentele importante si eu indraznesc sa spun ca nu sunt norocoasa pt ca nu mi-a dat un bou pe care sa il car dupa mine tot timpul? [buna parere mai am despre barbati nu?] Nu, sunt norocoasa. Tot noroc se numeste si faptul ca sunt ferita de n relatii cu cine stie ce/cati n domnisori care probabil m-ar face sa sufar mai mult cu prezenta lor decat in starea pe care o am acum in absenta lor. Si imi mai plang eu de mila tot timpul ca vaaai eu nu am pe cineva dar sunt constienta ca "mai bine singura decat prost insotita" si astept sa apara FatFrumos. Singurul meu OF asta e dar am incredere ca nu il am pentru ca momentan nu are cum sa fie aproape de mine, dar continui sa ma rog sa nu imi trimita Doamne-Doamne pe nimeni decat pe El atunci cand va fi timpul.
Multumesc Dee_ya ca mi-ai deschis ochii sa vad adevarul pe care il stiam dar nu il constientizam. Sunt o norocoasa din toate punctele de vedere!

In plina campanie de dezvoltare

M-am saturat. Ma revolt. M-am hotarat sa ma hotarasc! Sa ma hotarasc odata pentru totdeauna ce vreau sa fac cu viata mea. Am 25 ani si nu am nici cea mai vaga idee incotro ma indrept. Stiu sa fac multe dar nu sunt in stare de ceva maret. Ba vreau copii vreau familie ba vreau succes profesional. Sunt matura dar ceva ma retine sa arat lucrul asta, ba chiar fac eforturi sa il ascund si ma comport ca un copil de 18 ani. Azi vreau una, maine vreau alta... de vrut vreau multe. Ba vreau sa ma concentrez asupra aspectului meu fizic ba imi trece, revoltata ca "doar nu vreau pe cineva care o sa ma vrea numai daca sunt slaba". Vreau un barbat cu caracter si minte mai multa decat sa se uite la fundul meu mare si sa spuna rapid NEXT. Dar pe de alta parte sunt perfect constienta ca oricati prieteni asi avea, nimeni nu ma vede mai mult decat o prietena, ba chiar prieten, ca am eu talentul de a gandi ca un barbat si fara sa slabesc nu prea sunt sanse. Fete de treaba frumoase si inteligente sunt peste tot, nu mai sunt asa o raritate, cel putin in jurul meu, si mai sunt si bune ;)
Uite cat am scris si nu am ajuns la ce vreau concret. Cat timp partea cu familia nu prea se poate realiza inca [trebuie sa slabim, ai notat da?] vreau sa ma concentrez pe partea profesionala: sunt in cautare de idei. De maine imi concep planul de bataie si imi analizez toate ideile. Trebuie sa fac ceva si trebuie sa imi vina mie solutia. Am precizat ca sunt norocoasa nu? Ei, pana maine la ora asta mi se va deschide mie o fereastra sau ma voi impiedica eu de vreo usa cat sa imi vina ideea ;)

Promit ca in timp voi incerca sa scriu mai ordonat!

Alternarea personalitatii umane in timpul razboiului

Oare razboiul isi face simtita prezenta in personalitatea omului? Unii ar spune ca da, altii ca nu. Iata si parerea mea: departe de toti cei dragi, de lucrurile si locurile familiare, te simti singur, parasit, si , vazand ceea ce se petrece in jurul tau, pentru ca vorbim totusi de razboi, te apuci sa reflectezi asupra a ceea ce ai facut in viata, ce ti-ai propus, ce ai dobandit, te gandesti: oare voi mai ajunge inapoi acasa? Oare imi voi mai vedea vreodata persoana iubita? Parintii? Copiii, prietenii? Oare ei vor mai fi in viata pentru ca eu sa-I vad? Astfel, pe zi ce trece, gandesti tot mai pesimist, pana devii, daca nu dai frau liber fricii, un om cu totul schimbat, fara sentimente, in afara de ura si razbunare. Totul ti se pare ca a fost conceput numai pentru a te face pe tine sa innebunesti, sa te ia din nmijlocul vietii, sa dea cale libera altor oameni care vroiau demult sa iti ia locul. Incepi sa crezi ca aceast conspiratie este facuta importriva ta si esti in stare de orice numai ca sa scapi si sa te intorci la ceea ce nu stii sigur daca va mai fi acolo si o vei mai putea numi-o “casa”, in adevaratul sens al cuvantului.
Pe de alta parte, vezi in jurul tau tot felul de catastrofe, oameni morti, raniti, oameni ce raman doar intr-o secunda fara avutia de-o viata, fara casa si recolta. Iar te gandesti: ce vei face tu daca vei fi pus intr-o asemenea situatie? Treptat te maturizezi si incepi sa accepti faptele asa cum sunt, iar dupa un timp chiar incepi sa te impaci cu gandul mortii tale proprii. Incepi sa trimiti acasa scrisori cu propriul testament, scrisori de indrumare pentru copii tai, incepi sa ii obisnuiesti pe cei de acasa cu ideea ca nu va veti mai vedea vreodata. Relatezi ce vezi pe front si dai sfaturi pentru noi strategii de lupta colegilor din batalion, incepi sa le povestesti ce ai facut in tinerete, ca asa sa simti si tu ca cineva isi va aminti de tine in ipoteza in care nu vei mai fi. Lupti pentru un scop si vrei sa-l obtii, pentru ca simti ca altfel degeaba ai irosit atata timp in viata, deci merita sa mori pentru tara. Macar gandul la cum fii tai le vor spune nepotilor cum a luptat bunicul lor pe front si a invins, atat speri sa ai si tu, in schimbul suferintei tale de zi cu zi. Ca si tine, si ceilalti isi au povestile de spus. Acum tu te implici, ascultandu-le si iti dai seama cat de goala a fost viata ta fata de a celorlalti. Sau poate a ta a fost mai plina… oricum, auzi lucruri noi din locuri in care nici nu ai visat vreodata sa ajungi. Razboiul devine placut in momentele dintre confruntari si asisti la cat mai multr povestiri, pentru ca: cine stie… poate la urmatoarea nici nu vei mai fi in viata ca sa mai poti participa. TE-ai invatat deja cu termenul de “viata grea”. Deja ti se pare absurd cum te plangeai de acea “viata grea” pe care o duceai in familie. Iti doresti sa mai ai parte de aceea.Iar cand razboiul se termina? Acum apar suspiciunile:a trecut mult timp. Oare cum ma vor primi cei de acasa? Oare ma vor recunoaste? Oare ma vor accepta inapoi ca si cum as fi tot cel care a plecat? Oare isi vor da seama ca sunt un alt om? Oare sotia ma mai iubeste? Oare mi-a fost fidela in tot acest timp? Oare ma mai vrea? Dar e posibil oare sa ma mai iubeasca? Oare voi sti sa ma port cu ei fara sa ii sperii? Oare sunt si ei schimbati sau au ramas cei pe care ii stiu eu, cei de cand am plecat? Intrebari la care se va afla raspunsul. Poate. Voi putea oare vreodata sa aflu raspunsurile? Ma voi mai intoarce acasa intreg? Si odata si-odata, un moment de slabiciune te cuprinde si plangi, alergand prin ploaie noaptea, de unul singur., fara sa iti mai pese de nimic. Te lasi in voia sortii. Totul se intampla asa cum e scris. Daca iti e scris sa traiesti, traiesti. Daca nu, mori. In acest moment ti-a mai ramas doar credinta. Sa nu o pierzi, pntru ca daca o pierzi nu mai ai nimic. Si totul ajunge la zero. Si vei fi mai slab ca inamicul. Si acesta te va domina, si totul va fi pierdut. …
A fost un vis. Sau poate este realitatea. Cine stie? A fost o simpla parere a unui simplu om, un muritor de rand. Si totusi? …

========15.01.2001========