joi, 26 martie 2009

Culca-te si nu mai citi aiurelile mele

Acest post e pentru o alta prietena buna de-a mea care in loc sa doarma da limbi la monitor acum citindu-mi aberatiile.
LA CULCARE!!!

Pentru adevarul dee_yei

Eram zilele trecute prin Dublin si am vazut pe jos 1Ron. Radeam cu o prietena care observase bancnota : o luam - n-o luam, chestia aia cu "vai ne vede lumea" etc. Eu spun ca nu ma deplasez pentru ca eu gasesc tot timpul bani pe jos. De cand ma stiu, de la 100lei vechi pana la cea mai mare suma gasita vreodata 200mii vechi in noaptea de Inviere in 2003. Ea s-a dus si i-a luat ca sa ii poarte noroc ca deh, banii gasiti aduc noroc.. Si eu zic "pai lasa ca eu tot gasesc tot timpul, cam o data la saptaman si ti se pare ca am noroc?" referindu-ma la faptul ca au trecut cam 3 ani de cand m-am despartit de "fostul" si inca nu am gasit pe nimeni demn sa ii ia locul sau evident daca am gasit pe cineva cat de cat bun, nu a fost interesat de mine [si fundul meu mare :D]. Prietena se uita cu o privire taioasa la mine si imi zice "si asta crezi ca nu e noroc?" iar atunci realizez si eu FRATE ce proasta sunt... in toate restul imi merge bine, nu am de ce ma plange, sormea e o bomboana si ma lasa sa "copilaresc" cum vreau eu avand ea grija de toate, prieteni am o carutza, de murit de foame nu mor - pacat mi-ar fi sa zic asta, si cand ma simt mai pe marginea prapastiei pe vre-un plan cum imi intinde Dumnezeu o mana si ma scoate din "cenzurat". Il simt aproape de mine in toate momentele importante si eu indraznesc sa spun ca nu sunt norocoasa pt ca nu mi-a dat un bou pe care sa il car dupa mine tot timpul? [buna parere mai am despre barbati nu?] Nu, sunt norocoasa. Tot noroc se numeste si faptul ca sunt ferita de n relatii cu cine stie ce/cati n domnisori care probabil m-ar face sa sufar mai mult cu prezenta lor decat in starea pe care o am acum in absenta lor. Si imi mai plang eu de mila tot timpul ca vaaai eu nu am pe cineva dar sunt constienta ca "mai bine singura decat prost insotita" si astept sa apara FatFrumos. Singurul meu OF asta e dar am incredere ca nu il am pentru ca momentan nu are cum sa fie aproape de mine, dar continui sa ma rog sa nu imi trimita Doamne-Doamne pe nimeni decat pe El atunci cand va fi timpul.
Multumesc Dee_ya ca mi-ai deschis ochii sa vad adevarul pe care il stiam dar nu il constientizam. Sunt o norocoasa din toate punctele de vedere!

In plina campanie de dezvoltare

M-am saturat. Ma revolt. M-am hotarat sa ma hotarasc! Sa ma hotarasc odata pentru totdeauna ce vreau sa fac cu viata mea. Am 25 ani si nu am nici cea mai vaga idee incotro ma indrept. Stiu sa fac multe dar nu sunt in stare de ceva maret. Ba vreau copii vreau familie ba vreau succes profesional. Sunt matura dar ceva ma retine sa arat lucrul asta, ba chiar fac eforturi sa il ascund si ma comport ca un copil de 18 ani. Azi vreau una, maine vreau alta... de vrut vreau multe. Ba vreau sa ma concentrez asupra aspectului meu fizic ba imi trece, revoltata ca "doar nu vreau pe cineva care o sa ma vrea numai daca sunt slaba". Vreau un barbat cu caracter si minte mai multa decat sa se uite la fundul meu mare si sa spuna rapid NEXT. Dar pe de alta parte sunt perfect constienta ca oricati prieteni asi avea, nimeni nu ma vede mai mult decat o prietena, ba chiar prieten, ca am eu talentul de a gandi ca un barbat si fara sa slabesc nu prea sunt sanse. Fete de treaba frumoase si inteligente sunt peste tot, nu mai sunt asa o raritate, cel putin in jurul meu, si mai sunt si bune ;)
Uite cat am scris si nu am ajuns la ce vreau concret. Cat timp partea cu familia nu prea se poate realiza inca [trebuie sa slabim, ai notat da?] vreau sa ma concentrez pe partea profesionala: sunt in cautare de idei. De maine imi concep planul de bataie si imi analizez toate ideile. Trebuie sa fac ceva si trebuie sa imi vina mie solutia. Am precizat ca sunt norocoasa nu? Ei, pana maine la ora asta mi se va deschide mie o fereastra sau ma voi impiedica eu de vreo usa cat sa imi vina ideea ;)

Promit ca in timp voi incerca sa scriu mai ordonat!

marți, 10 martie 2009

Alternarea personalitatii umane in timpul razboiului

Oare razboiul isi face simtita prezenta in personalitatea omului? Unii ar spune ca da, altii ca nu. Iata si parerea mea: departe de toti cei dragi, de lucrurile si locurile familiare, te simti singur, parasit, si , vazand ceea ce se petrece in jurul tau, pentru ca vorbim totusi de razboi, te apuci sa reflectezi asupra a ceea ce ai facut in viata, ce ti-ai propus, ce ai dobandit, te gandesti: oare voi mai ajunge inapoi acasa? Oare imi voi mai vedea vreodata persoana iubita? Parintii? Copiii, prietenii? Oare ei vor mai fi in viata pentru ca eu sa-I vad? Astfel, pe zi ce trece, gandesti tot mai pesimist, pana devii, daca nu dai frau liber fricii, un om cu totul schimbat, fara sentimente, in afara de ura si razbunare. Totul ti se pare ca a fost conceput numai pentru a te face pe tine sa innebunesti, sa te ia din nmijlocul vietii, sa dea cale libera altor oameni care vroiau demult sa iti ia locul. Incepi sa crezi ca aceast conspiratie este facuta importriva ta si esti in stare de orice numai ca sa scapi si sa te intorci la ceea ce nu stii sigur daca va mai fi acolo si o vei mai putea numi-o “casa”, in adevaratul sens al cuvantului.
Pe de alta parte, vezi in jurul tau tot felul de catastrofe, oameni morti, raniti, oameni ce raman doar intr-o secunda fara avutia de-o viata, fara casa si recolta. Iar te gandesti: ce vei face tu daca vei fi pus intr-o asemenea situatie? Treptat te maturizezi si incepi sa accepti faptele asa cum sunt, iar dupa un timp chiar incepi sa te impaci cu gandul mortii tale proprii. Incepi sa trimiti acasa scrisori cu propriul testament, scrisori de indrumare pentru copii tai, incepi sa ii obisnuiesti pe cei de acasa cu ideea ca nu va veti mai vedea vreodata. Relatezi ce vezi pe front si dai sfaturi pentru noi strategii de lupta colegilor din batalion, incepi sa le povestesti ce ai facut in tinerete, ca asa sa simti si tu ca cineva isi va aminti de tine in ipoteza in care nu vei mai fi. Lupti pentru un scop si vrei sa-l obtii, pentru ca simti ca altfel degeaba ai irosit atata timp in viata, deci merita sa mori pentru tara. Macar gandul la cum fii tai le vor spune nepotilor cum a luptat bunicul lor pe front si a invins, atat speri sa ai si tu, in schimbul suferintei tale de zi cu zi. Ca si tine, si ceilalti isi au povestile de spus. Acum tu te implici, ascultandu-le si iti dai seama cat de goala a fost viata ta fata de a celorlalti. Sau poate a ta a fost mai plina… oricum, auzi lucruri noi din locuri in care nici nu ai visat vreodata sa ajungi. Razboiul devine placut in momentele dintre confruntari si asisti la cat mai multr povestiri, pentru ca: cine stie… poate la urmatoarea nici nu vei mai fi in viata ca sa mai poti participa. TE-ai invatat deja cu termenul de “viata grea”. Deja ti se pare absurd cum te plangeai de acea “viata grea” pe care o duceai in familie. Iti doresti sa mai ai parte de aceea.Iar cand razboiul se termina? Acum apar suspiciunile:a trecut mult timp. Oare cum ma vor primi cei de acasa? Oare ma vor recunoaste? Oare ma vor accepta inapoi ca si cum as fi tot cel care a plecat? Oare isi vor da seama ca sunt un alt om? Oare sotia ma mai iubeste? Oare mi-a fost fidela in tot acest timp? Oare ma mai vrea? Dar e posibil oare sa ma mai iubeasca? Oare voi sti sa ma port cu ei fara sa ii sperii? Oare sunt si ei schimbati sau au ramas cei pe care ii stiu eu, cei de cand am plecat? Intrebari la care se va afla raspunsul. Poate. Voi putea oare vreodata sa aflu raspunsurile? Ma voi mai intoarce acasa intreg? Si odata si-odata, un moment de slabiciune te cuprinde si plangi, alergand prin ploaie noaptea, de unul singur., fara sa iti mai pese de nimic. Te lasi in voia sortii. Totul se intampla asa cum e scris. Daca iti e scris sa traiesti, traiesti. Daca nu, mori. In acest moment ti-a mai ramas doar credinta. Sa nu o pierzi, pntru ca daca o pierzi nu mai ai nimic. Si totul ajunge la zero. Si vei fi mai slab ca inamicul. Si acesta te va domina, si totul va fi pierdut. …

A fost un vis. Sau poate este realitatea. Cine stie? A fost o simpla parere a unui simplu om, un muritor de rand. Si totusi? …


========15.01.2001========